Antreprenoriat Social cu Teodora Dumitrof & Andrei Gligor.

Teodora Dumitrof – “Când am intrat în echipa Autism Voice și am început să alergăm pentru copiii cu autism am crezut că mi-am găsit menirea. Pe lângă scris.
De atunci am participat din postura de voluntar la cea de alergător. Am alergat primul meu semimaraton, un cros la Galați, un ultramaraton la 24 de ore pentru autism. Și acum la Băneasa. Pe toate le-am terminat printre ultimii. Dar cu o bucurie nemărginită în suflet că pot fi ACOLO pentru ei. Cu mesajele lor pe piept.
La Balul Bucuriei am avut imensa onoare de a urca pe scena Palatului Bragadiru și a primi trofeul pentru ” cel mai bun căpitan ATCA Super Team “. Asta după ce am bocit când fii-mea a cântat pe aceeași scenă ” Mama”. În aplauzele unei săli întregi. Care erau acolo din dragoste pentru copiii cu autism. Din dragoste pentru ea.
Alături de colegi ce m-au purtat aproape pe brațe sau care s-au întors pentru a mă ajuta să duc cursa la final.
Nu sunt o sportivă și car multe kilograme după mine. Și mă sufoc și mă opresc des.
Dar iată că, deși nu pot ieși foarte des să mă antrenez, colegii mei m-au înscris la Maratonul de la Atena. Sâmbătă decolăm în tricourile ATCA. Cu drapelul cu numele copiilor.
Chiar dacă mă mai ia depresia și mai cad și mă mai întreb ce caut eu printre sportivi de performanță, printre alergători ce urcă pe podium când eu stau zilnic la terapii sau fac aerosoli cu săptămânile și nu pot ieși la antrenament.
Dar știu că voi duce fiecare cursă până la capăt. În ritmul meu. Pentru ea.”

Andrei Alexandru Gligor – “Nascut in ’77 in Bucuresti intr-o familie mai degraba de muzicieni decat de sportivi, prima pasiune am facut-o pentru chitara, instrument la care am invatat sa cant cand aveam 10 ani. Pasiunea pentru sport a venit mai tarziu, desi imi aduc aminte copil fiind ca eram mai tot timpul in miscare, nefiind genul care puteam fi tinut in casa prea mult. Baschetul a fost marea dragoste si pret de vreo 11 ani (din clasa a cincea si pana dupa facultate) mingea de baschet parea ca imi este lipita de mana. Dupa absolvirea facultatii de relatii internationale am inceput sa profesez in IT, un domeniu care imi placea inca din scoala generala si de care m-am simtit atras din momentul in care am avut primul calculator romanesc HC90 (ehe, ce vremuri!). In 2011 m-am indragostit iremediabil de alergarea pe distante lungi si de atunci si pana acum am alergat nu mai putin de 25.000km in antrenamente si competitii sportive. Am o familie minunata care imi intelege pasiunea pentru alergare si care m-a sustinut neconditionat inca din primul moment. Dupa terminarea primului maraton (Atena 2011) am simtit ca scopul acestor curse lungi nu este numai aceala de a-mi testa limitele si a primi o medalie frumoasa la finalul curselor ci am dorit ca efortul meu sa se materializeze in sprijinirea unor cauze si proiecte dragi in care eu cred. Ca sa concluzionez, sunt un ITst de 41 de ani, sot, tata, alergator de cursa lunga, fundraiser, blogger si n-as schimba nimic din toate astea! 🙂”

Am aflat din acest episod despre: #Fundraising si #Voluntariat. Cine sunt Oamenii si Motivatia din spatele implicarii lor in astfel de activitati?