Noile modificări aduse Legii insolvenței

Noile modificări aduse Legii insolvenței

 

Companiile care au probleme financiare pot cere de acum înainte insolvența numai dacă datoriile pe care le au la stat reprezintă mai puțin de jumătate din totalul datoriilor pe care le au, reiese dintr-o ordonanță de urgență publicată pe 02.10.2018 în Monitorul Oficial.

În acest fel, autoritățile vor să oprească firmele să mai ceară insolvența doar cu scopul de a evita plata datoriilor la stat.

Practic, prin această Ordonanță de Urgență se limitează posibilitatea firmelor de a intra în insolvență atunci când au datorii mari la bugetul de stat, în acest sens fiind modificat art. 5 pct. 72 – valoarea prag pentru deschiderea procedurii de insolvență prin menționarea expresă ca, în cazul cererii formulată de debitor, cuantumul creanțelor bugetare nu trebuie să depășească 50% din totalul creanțelor debitorului.


De asemenea, s-a modificat și articolul care stabilește ce acte sunt necesare a fi depuse odată cu cererea debitorului de intrare în insolvență, în sensul că va fi obligatorie și dovada notificării organelor fiscale anterior depunerii cererii de insolvență, sub sancțiunea respingerii cererii de către instanța, cu excepția anumitor cazuri limitativ prevăzute de Legea 85/2014.

Alte modificări importante aduse prin această Ordonanță de Urgență se referă la următoarele situații:

  • Instanța nu va mai avea posibilitatea de a numi administratorul/lichidatorul judiciar propus de debitor prin cererea de insolvență, în această situație desemnarea fiind aleatorie dintre practicienii în insolvență care au depus oferta la dosar sau, în lipsa ofertelor, din lista celor înscriși în Tabloul UNPIR;
  • Administratorul judiciar are obligația să menționeze în raportul lunar pe care îl întocmește despre conduită debitorului față de organul fiscal central sau local, cu indicarea aspectelor relevante ce rezultă din respectarea obligațiilor fiscale;
  • Instituirea unui termen de maxim 10 zile pentru analizarea cererilor de plată a creanțelor curente de către administratorul judiciar, iar în cazul depășirii acestui termen, inclusiv prin omisiune, posibilitatea creditorului care a formulat cererea de plata de a solicita deschiderea procedurii de faliment împotriva debitorului;
  • Obligativitatea organelor fiscale de a realiza inspecția fiscală pe baza analizei de risc, potrivit Codului de procedură fiscală, în termen de 60 de zile de la dată publicării în BPI a notificării de deschidere a procedurii;
  • Obligativitatea admiterii la masa credală și înscrierii sub condiție rezolutorie a creanțelor fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat, până la finalizarea acțiunii în contencios;
  • Instituirea unui termen de maxim 30 de zile pentru judecarea cererii de intrare în procedura de faliment formulată de creditori, creditorii curenți sau de administratorul judiciar, în cazul în care debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității sale aduce pierderi sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii; în cazul în care această cerere este formulată de creditorul bugetar care deține cel puțin două treimi din masa credală, termenul va fi de 10 zile de la depunerea cererii;
  • Obligativitatea de a se formula cererea de atragere a răspunderii patrimoniale în cazul în care administratorul sau lichidatorul judiciar a identificat persoanele culpabile pentru starea de insolvență a debitorului, iar în cazul în care acesta nu le-a indicat, posibilitatea formulării unei astfel de cereri de președintele comitetului creditorilor sau, în lipsa acestuia, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor, precum și de orice creditor care deține mai mult de 30% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală;

Termenul de prescripție în care se poate formulă acțiunea de atragere a răspunderii personale patrimoniale va fi cel general de 3 ani de zile, calculat de la data la care a fost sau trebuia să fie cunoscută persoana care a contribuit la apariția stării de insolvență.

 

Există şi o prevedere controversată că în contul creanţelor, statul să devină acţionar, cu pachete minoritare chiar, insă că acţionar este ultimul la masă credală, aşa că şansele să mai recupereze ceva sunt foarte mici. Legea deschide, însă, calea unor interpretări, pentru că nu există criterii pentru a alege la ce firme va deveni statul acţionar.

Această Ordonanță de Urgență va crea posibilitatea unei stări de insolvenţă continuă cu acumulare constantă de datorii și considerăm că încalca prevederile constituţionale pentru că nu are în vedere un tratament egalitar al creditorilor în procedura de insolvenţă.

 

Autori:

Avocat Elena Grecu

Avocat Flavius Oancea

Photo by rawpixel on Unsplash

Related Articles

Responses